Paradoxuri vieneze

Cu ajutorul proniei cerești am ajuns și în capitala Austriei. Am stat patru zile în care am descoperit frumuseți și locuri vieneze de poveste. Cu toată splendoare și cultura ei, îmi era dor de Piața Centrală! Să nu fiu înțeleasă greșit, perfecțiunea Vienei și tot pachetul de alte perfecțiuni mă făceau să intru în zona cumințeniei. Oameni care sunt cam zgârciți la zâmbete, liniște peste tot și niciun ”action” ( cu excepția cluburilor) m-au cam pus pe gânduri.

 Acolo se respiră aer de istorie, cultură, arhitectură superbă, contemporanul și evul mediu se împac de minune, șocuri culturale peste șocuri culturale! De exemplu, ditamai catedrala Sf. Ștefan a fost zidită între anii 1137 și 1160. Oare ce se petrecea pe teritoriul țării noastre în această perioadă, a? Am impresia că abia descopeream pietrele.

Pavaje de prin epoca modernă pe care nu simți niciun disconfort atunci când mergi, locuri care nu m-au încălzit deloc (precum Cafe Centrale), dar care grație poveștii pe se bazează popularitatea lor sunt multe în Viena.

Apropo de Cafe Centrale, am gustat eu o prăjitură și am ajuns la concluzia că deserturile din patiseriile noastre nu sunt cu nimic mai prejos decât cele vieneze. Interiorul localului e așa, frumușel, cochet și drăguț, dar nimic din care să spun WOW! Se spune că aici au fost Freud, Stalin, Troțki și alți cetățeni din această tagmă.

Viena e curată, chiar dacă am mai văzut oameni care aruncau fără jenă mucuri de țigări. Multe mașini scumpe și biciclete, clădiri din termopane ce se încadrează de minune cu edificii în stil gothic sau roman. E un oraș cuminte, chiar și într-un restaurant fiind, nu se auzea muzică, iar clienții vorbeau în liniște.

Aș reveni aici când voi avea mai mult timp și bani, mai ales pentru Operă, tururi culturale și vizite minuțioase. E un oraș relativ scump, dar am avut noroc de faptul că am nimerit la reducerile mijlocului de sezon. 

Nu vă atașez poze multe pentru că puteți vedea și chestii faine pe Internet. 

tags:
Back to Top