Julieta fără sutien

Eu iar cu impresiile mele italiene. După ce am bocit că Veneţia nu m-a primit cu bărcile deschise, a venit rândul Veronei. Hmmm, Verona mi-a dat peste nas la început. Asta până când am descoperit că acolo este un coloseum de care habar nu aveam. Din câte îmi spune tanti Wikipedia, în incinta lui se petrec tot felul de concerte şi evenimente, iar acustica e atât de WOW încât nu e nevoie de microfoane. Mai tare mi-a fost milă de Julieta.

 Verona mi-a plăcut. Da, acolo aerul e altfel, istoria şi casele, străzile alea sinuoase, pavaj şi privelişti superbe. Timpul era frumos, nu trist ca în Veneţia. Am umblat brambura prin cartiere necunoscute şi am admirat fiecare cm din acest oraş. Logic, trebuia să trec pe la statuia Julietei, să pun mâna pe sânul ei drept că na, se spune că sfârcul ei are rol de peţitor. O mare de turişti, printre care m-a uimit un grup imens de puştişori şi puştişoare de cam 10 ani veniţi să "îşi găsească jumătatea" :D Un mare plus oraşului ca să atragă turiştii. Nu m-am urcat la balcon că nu aveam chef. Priveam la statuia aşa numitei Julieta şi mă apuca mila. Sânul ei era alb după ce degetele a milioane de vizitatori au ros bronzul. Ce să zic, lumea vrea iubire. Se agaţă de fiecare şansă ori speranţă de a o întâlni pe EA sau EL. Mă gândeam oare de ce statuia lui David din Florenţa nu are asemenea calităţi de agent matriomonial? Doar că până atingi sânul lui David, mai lejer îi atingi alte părţi ale corpului. De exemplu, picioarele. Povestea asta cu Romeo &Co e atât de urâtă, încât nu am înţeles de ce lumea o venerează. E sinistră rău. Nu îmi trebuie mie aşa poveşti. Dar Verona e deşteaptă foc şi pe seama morţii ăstor doi face parale bune. Mai ales că până ajungi la statuia Julietei trebuie să treci pe o stradă dobă de magazine. Mă gândeam să îi cumpăr o pereche de sutieni, a?

 

coloseum

photo 1

 

verona 2

verona 3

verona

Verona final

verona 4

 

tags:
Back to Top