O altfel de educație

„Mămăligă, dar cât se poate? Au trecut aproape 45 de minute din lecție și tu încă nu poți să spui ce unghi are acest scaun?”, spunea cu o voce de maximă îndurare profesorul de matematică. Sărmanul, mai bine ara cu mâna 3 ha de ogor, decât să aștepte să îi spun în final că scaunul are un unghi de 90 de grade. Era jale, dar noroc de mama care a crezut în mine.

Read more: O altfel de educație

Banii mei, independenţa mea

Eram mică. Am prins "magnificii" ani '90 în care cuvinte precum: "lumină", "căldură", "BANI", "dulciuri", "distracţie", "Chişinău" erau  mega vagi mie. Desertul zilnic era pâine cu apă şi zahăr, dacă lumina era sistată de la 17.00 până la 19.00 era bine, nu îmi era somn şi reuşeam să îmi fac temele.

Read more: Banii mei, independenţa mea

Verde pentru roz

Eu în fiecare zi mă simt o alintată a sorţii. Da, o răsfăţată care are tot ce îşi doreşte. Muncesc, mă distrez, iubesc, ies cu amicii în oraş, călătoresc şi cel mai important, pot face aceste lucruri pentru că sunt sănătoasă. Eu nu am niciun drept să plâng de soarta-mi. Decât să adun frustrări, mai bine aş face chestii utile pentru ca şi alte femei să aibă parte de bucurii în viaţă cu acţiuni mici. Una dintre acestea ar fi un control la sâni.

Read more: Verde pentru roz

tags:

Nu vin la nuntă

Orice nuntă e frumoasă în felul ei, orice mireasă vrea să fie centrul atenției alături de alesul ei, fiecare cuplu de miri are emoții până la cer în ziua marelui eveniment. Și eu aș fi așa. Ok, mergem mai departe. Să facem un exercițiu de memorie și sinceritate: cu cât entuziasm primiți invitațiile la nunțile noastre? Cât de mult vă doriți să veniți și să îi onorați cu prezența pe tinerii însurăței? Sunt sigură că îi iubiți, că le doriți tot binele din lume și casă de piatră, însă nunțile noastre sunt niște storcătoare de bani atât pentru miri, cât și pentru invitați.

Read more: Nu vin la nuntă

Ce mai faci, Individo?

Când am aflat prima dată de el mă rodea o curiozitate teribilă. Îmi ziceam că poate îmi va tulbura mințile, poate mi le va liniști. Un lucru știam la sigur, era negru. Ah, negru! Eram sceptică până în măduva oaselor de calitățile lui. Oricum, dacă tot era cazul să aflu printre primii de el, am decis să îi acord o șansă. Și nu am dat greș. 

Read more: Ce mai faci, Individo?

Back to Top