O altfel de educație

„Mămăligă, dar cât se poate? Au trecut aproape 45 de minute din lecție și tu încă nu poți să spui ce unghi are acest scaun?”, spunea cu o voce de maximă îndurare profesorul de matematică. Sărmanul, mai bine ara cu mâna 3 ha de ogor, decât să aștepte să îi spun în final că scaunul are un unghi de 90 de grade. Era jale, dar noroc de mama care a crezut în mine.

 Dacă tata mă mai lua la trei parale că în capul meu s-a instalat eclipsă totală în materie de algebră și restul chestiilor cu cifre și linii neînțelese, mama m-a educat mai evreiște, ca să spun așa.

În ce constă această educație: în primul rând, ea a sesizat faptul că relația mea cu matematica e ca o comă profundă și nu a insistat să iasă din mine un geniu al cifrelor. Însă cu discipline precum limba română, limba engleză, istorie a înțeles că am o prietenie foarte frumoasă încă de la vârsta de patru ani.

Da, anume de la patru ani am început să citesc, să mă ridic pe un scaun și să improvizez poezii și tot felul de balade cu crocodili! Mama mereu mă încuraja și îmi spunea că sunt cea mai bună în ceea ce mă descurc, îmi spunea că voi reuși, că încercarea vină nu are, că lectura mereu mă va hrăni pe viitor și că voi avea bani doar dacă voi învăța.

Părinții niciodată nu m-au trimis la munci agricole în detrimentul studiilor. Ei ambii fiind profesori știau perfect tot sistemul. Mama a fost cea care m-a susținut în toate concursurile cât timp eram în liceu, mereu mi-a spus să îmi doresc mai mult, să cresc și să devin din ce în ce mai bună. Ea mi-a spus să nu îmi fie rușine să țintesc mereu spre orizonturi noi, să nu îmi fie rușine să vreau bani mulți și să am aspirații care pentru unii sunt doar de domeniul SF.

Ea niciodată nu m-a numit urât, dacă făceam șotii îmi spunea așa: ”Tu ești o fată deșteaptă și care știe deja multe. Eu vreau ca tu acum să te gândești la ce ai făcut, după care discutăm.” Spre deosebire de ce vedeam la alți colegi, mama mă ”certa” prin cuvinte spuse calm, dar care mă făceau să pălesc de rușine. Logic, nu mă turna la tata, că dacă avea el să știe toate tâmpeniile făcute, era să fie jale!

Tata m-a dus la ore de pian, surorile m-au învățat încă din clasa întâi să completez integrame, tata m-a învățat muzica bună pe care o ascultam la discuri de vinil, apoi VHS.

De la el am aflat despre The Beatles, Led Zepelin, The Monkeys și alți monștri sacri ai sceneii. În casa noastră televizorul mereu avea rol educativ. Cât nu ar părea de straniu, dar noi grație TVR1 ne-am cultivat mult. 

Uneori vreau mult să fac schimb de creier cu părinții mei. Chiar aș avea ce învăța...Da. 

Back to Top