De vorbă cu fluturii naivi

În casa mea am o bibliotecă mega impresionantă. În casa mea se găsesc lucrări semnate Dostoevski, Tolstoy și alți titani ai literaturii. Citesc de când mă țin minte. Gusturile nu se discută, fiecare citește ce vrea, ce îi place. Superb. Faptul că deja se citește, e un progres, cred eu. Pe mine mă sperie lucrările care mimează realitatea, promovarea cărților de tip fast food, cu iz manelist și ultra dulceag de îți vine să îți faci abonament non stop la baie. Să recunoaștem, sexul feminin este victima numărul unu al acestor cărți, lăsându-se „spălate la neuroni”.

Fetelor, nu vă ghidați după lucrări în care bărbații arată îngeri la chip și la suflet. Hellooo! Ei nu exită în realitate. Nu, cei din realitate nu sunt răi, nu sunt demni de ignoranță, cei din realitate sunt... reali, cu bune și cu rele.

Îi iubiți pentru că aruncă în stânga și în dreapta ciorapii, îi iubiți pentru transpirație, îi iubiți pentru că ei la rândul lor vă iubesc.

Lucrări precum „De vorbă cu Emma” sau „Fluturii” Irinei Binder reflectă niște chestii stranii, iluzii în care adolescentele plutesc și visează la Mister Prinț.

Știți de ce cărțile acestea au succes? Pentru că scumpii cititori văd ceea ce visează să vadă live, însă realitatea e mega dură.

Din acest motiv și cititoarele caută iubiți ca în cărți. Dragele mele, nu tot ce e scris în cărți e compatibil cu viața. Poate lecturarea acestor „opere” e un refugiu, poate lumea se răgăsește în ele, eu-nu. Ce vă învață lucrările date? În concluzie: cu cât veți fi mai pretențioși în alegerea cărților pe care aveți dorința să le citiți, cu atât mai rar viața vă va surprinde cu pastile amare.

Back to Top