Nu vin la nuntă

Orice nuntă e frumoasă în felul ei, orice mireasă vrea să fie centrul atenției alături de alesul ei, fiecare cuplu de miri are emoții până la cer în ziua marelui eveniment. Și eu aș fi așa. Ok, mergem mai departe. Să facem un exercițiu de memorie și sinceritate: cu cât entuziasm primiți invitațiile la nunțile noastre? Cât de mult vă doriți să veniți și să îi onorați cu prezența pe tinerii însurăței? Sunt sigură că îi iubiți, că le doriți tot binele din lume și casă de piatră, însă nunțile noastre sunt niște storcătoare de bani atât pentru miri, cât și pentru invitați.

Ceea ce urmeză să scriu e subiectiv, e o părere care are dreptul la existență. Hai să le iau pe rând. Mai întâi, nu îmi place niciun obicei din nunțile noastre, poate doar dansul mirilor, în rest-îmi par toate depășite, expirate și absurde, dar asta deja e alt subiect. Suntem săraci de nu mai putem, dar muncim ani întregi prin Italii și restul țărilor ca să ne facem nunți de niște sume fabuloase. Luăm credite din bănci, ne împrumutăm, suntem disperați pentru a avea o nuntă de care să se vorbească secole la rând.

Ne place să ne lăudăm, să demonstrăm la toți luxul artificial, ne temem de murim de gura lumii și bârfe, ne roade într-un loc întrebări de genul: Care a fost darul nașilor? Ce sumă au strâns mirii din darul nuntașilor? Cât se pune acum la nunți? Vezi, Doamne, e întrebare existențială, e mai vitală decât aerul.

Alesul nașilor mi se pare așa o chestie mercantilă de îmi vine să mor. Să fim serioși, tinerii însurăței își aleg nașii inclusiv după criteriul financiar care nu e deloc neglijat. Tare îmi plac rușii și grecii care se cunună fără nași. Magnific. Apar tot felul de reguli nescrise referitor la pusul banilor pe masă. E ca o dictatură absurdă instaurată de fală și mândrie. Nunțile noastre sunt niște chestii financiare camuflate. Lumea se simte stingherită, se stresează că poate a pus puțini bani, că femeile nu s-au gătit ca în reviste, nunțile sunt un motiv de a scoate milioane de bârfe.

Eu când aud că la o nuntă se duc 20.000 de euro îmi cad plombele. De unde lumea ia banii aceștia? Toți profită de miri: saloane, muzicanți, restaurante, saloanele de mariaj, agențiile de decor etc etc. Toți mirii vor să își recupereze investiția și să le mai rămână în plus. TOȚI.

Nu îmi spuneți balade cu zmei că am făcut nuntă fără să ne gândim la partea financiară. Printre ultimile invitații la nuntă pe care le-am primit au fost refuzate pe motiv că nu eram în țară. Să fi fost prezentă, oricum le refuzam pentru că banii erau alocați altor chestii. În plus, mai este obiceiul că dacă tu vii la nunta mea, eu trebuie să vin la a ta. De ce? În concluzie, eu când mă voi mărita deja știu pe cine să chem și pe cine nu. Voi scrie în invitații: nu vă stresați financiar pentru că vă înțeleg. E treaba mea deja dacă nunta e într-un loc mega luxos, ori pe câmp. Pentru mine contează buna dispoziție. Dacă și voi aloca sume exorbitante, e strict problema mea și nu a nuntașilor. Tare nu îmi plac oamenii constipați sufletește. Și explicația asta cu ” odată în viață e nunta”, să o lăsați acolo în epoca medievală, și nu în cea contemporană. Amar. 

Back to Top