bridal-shower-printables-hero.jpg

E nunta ei. Nu a lor. Nu a voastră. Nu a ta.

DISCLAIMER: fiecare decide pentru el cum își trăiește viața, cum își organizează evenimentele. Nu trebuie să dai explicații nimănui pentru acțiunile tale atât timp cât din urma lor nu are de suferit cineva. Valabil și în cazul nunților. Totul însă se rezolvă prin comunicare și compromis. 

Eu am impresia că bărbații ar fi ultimele ființe de pe pământ care ar dori o nuntă, o petrecere ca după un scenariu Cirque du Soleil. Ei sunt cele mai simple creaturi ever și da, se chinuie de dragul iubitelor. Da, știu fetelor, o să spuneți că trebuie să se lupte pentru voi, să se sacrifice, că deh! Suntem prințese, ce dracu? Ok, bărbatul e vânător și etc. agree, dar lăsați-l să fac chestii vânătorești, nu să se facă de râs la dansul mirilor. Și asta nu e tot. 

Măi, fetelor! Voi nu înțelegeți că e nunta voastră, nu doar a ta? Păi daa! Tu te apuci să-i torturezi mintea cu: Îmi stă bine în rochia asta? Dar ce meniu punem? Dar cine va fi maestru de ceremonii? Dar mărturii? Dar...? Stop it, please! Eu nu cred că pentru domni întrebările astea sunt vitale. Credeți-mă, eu intuiesc că ei nu vor ziua asta cu toată hărmălaia și se roagă la toate divinitățile posibile să treacă mai iute.

Apoi, cum îi mai chinuiți în sala de dans pentru momentul cu dansul mirilor. Dacă nu sunteți profesioniști, unde vă vârâți? Să fie filmat și să ajungă pe rețele ca împiedicatul anului? Ah,da! E romantic și e momentul vostru de glorie. Eu sunt genul de om care nu se apucă de activități ce îi torturează viața și neuronii. La ce bun să aloc tone de bani pentru o singură zi, iar apoi, să nu excludem, vine divorțul? Sau voi sunteți masochiști și primiți ”caif” din tot chinul acesta al pregătirilor? 

În toată afacerea asta de câștigat au doar prestatorii de servicii. Bravo! Evenimentul și tortura voastră, banul lor. Apoi stai! Că noi trăim într-o societate tradițională, în care sfântă e părerea rudelor și a părinților. Păi, se poate?

De unde tâmpitul obicei de a scrie numele pe plicurile cu dar? Ca să ce? Să scoți apoi ochii și să bârfești cine și cât ți-a pus? Ok, mai bine așa decât să urli în microfon cât ai trântit. Voi nu savurați procesul de pregătire, voi îl blestemați, dar vreți să arătați tuturor că o să aveți o petrecere de milioane. Asta până în clipa când o tanti de la marginea satului va spune că sarmalele nu au fost gătite bine. Nu cred că ai mare plăcere când un invitat vine și îți face asemenea recenzii. 

Și cel mai hazliu, fetele visează la scenarii de nuntă, fără însă a cere părerea viitorului soț. Nu, că ea toată viața a visat decor cu roze din Singapore și cum așa? Nu avem buget pentru asta? Ea doar le visa non stop. Și cade în depresie. Nunțile noastre sunt indicatorul bogăției, a măsurării de... mușchi, a falei și a dorinței de a fi apreciat și lăudat. 

Cum mi-aș dori eu? O vizită la oficiul stării civile, una la biserică. Atât. Și da, asta e ce îmi doresc eu, însă dacă se va ajunge la un asemenea moment, neapărat voi cere și părerea lui. Iar cei 20.000 de euro la sigur pot fi cheltuiți cu cap în alte părți. O întrebare idioată: De unde, puii mei, aveți sumele acestea exorbitante pentru nunți? Vă place să vă împrumutați de la bănci, mergeți prin Italii pentru a strânge monendă la monedă, nu mâncați cu anii să economisiți? E clar, sunteți masochiști. Altă explicație nu găsesc. Dar poate voi mă puteți lumina?


Site by Revin Pro